PGM #30

Povești SF în doze mici plus filmele aferente

Încă de când m-a lăsat Andreea să mă manifest în substack-ul ei, Coffee Letter, și am scris despre filme SF, mi-am dorit să fac și aici o ediție cu aceeași tematică, dar de data asta cu povestiri SF care au fost adaptate în filme.

Nu a fost greu să fac o listă mică pentru că pe unele dintre filme le văzusem deja chiar dacă nu știam că erau adaptări după short stories. Dar am mai adăugat câteva.

Activitatea aceasta făcută așa, cu intenție specifică, a fost rewarding și pentru că a fost interesant să observ cum anume au fost adaptate povestirile pentru marele ecran: ce s-a schimbat, ce s-a păstrat, ce identitate vizuală li s-a oferit și care le-a fost tonul per total.

Faptul că 9-50 de pagini de text au putut fi adaptate în filme de lung metraj îmi dă și mie speranță pentru viitor, dacă o să pun pe hârtie o povestire, două la un moment dat. (#manifesting dar și working on it și stors creierii on it.)

Pe de altă parte, a mai fost fain de observat cum anume unele dintre filme se împletesc absolut superb cu povestirile și chiar le îmbogățesc ca experiență. Aici mă gândesc mai specific la Arrival și After Yang. La The Adjustment Bureau au schimbat povestea, dar au păstrat mecanica din spate, baza poveștii. Predestination e aproape total o adaptare a povestirii, iar Little Fish și el e destul de apropiat povestirii cu același nume. La Minority Report nu am revenit de data asta, dar o să repet ce am scris în alt PGM (nr. 8).

În cazul Arrival, After Yang, The Adjustment Bureau și Minority Report, povestirile le-am citit ulterior vizionării filmelor, dar nu îmi pare rău deloc. Pentru Predestination și Little Fish am citit înainte și într-un fel mi-aș fi dorit să fi procedat la fel cu cele menționate înainte. Povestirile au acțiunea distilată la esență și dacă o știi deja îți ia puțin din plăcerea filmului care, în anumite cazuri, se desfășoară cu propriul univers, uneori de-a dreptul poetic. Dar e de înțeles, mediul vizual are mai multe unelte la îndemână pentru a-ți vrăji simțurile și a-ți modela experiența. Voi procedați cum doriți.

Dacă nu vă vine să vă apropiați de povești SF întinse pe distanțe mai lungi, poate aceste cazuri, cu povestiri, o să fie mai atractive.

Arrival (2016) - Story Of Your Life de Ted Chiang (1998)

Probabil cea mai devastatoare dintre poveștile de aici (pentru mine) și la care, în ciuda acestui fapt, revin again and again. Pentru mine e una dintre cele mai frumoase povești cu care m-am întâlnit pentru că împachetează un lucru dureros în poezie și într-o perspectivă care o să rămână cu mine forever.

Nu știu de câte ori am văzut filmul, I lost count, dar faptul că știu atât de bine povestea a făcut ca short story-ul să fie și mai amazing și să observ magia pe care o performează Ted Chiang în scriitură. Mi se pare că se completează superb.

Ambele stabilesc de la început drama principală și cu toate astea mi se pare că te acaparează fantastic ca să vezi cum anume se ajunge acolo. După multe vizionări am realizat că printre altele, povestea face un reframing emoționant pentru suferință, o pune într-o perspectivă diferită care cere multă introspecție. Recomand cu tot sufletul.

“Despite knowing the journey and where it leads, I embrace it. And I welcome every moment of it.”

(Mi-am făcut multe notițe, dar nu vreau să mă întind aici, poate revin la Arrival pe blog. Let me know dacă ar fi de interes. Not me looking for another reason to go through the story again.)

After Yang (2021) - Saying Goodbye To Yang de Alexander Weinstein (2016)

O poveste relevantă atât pentru prezentul cât și pentru viitorul nostru tehnologic în contextul A.I. În același timp e vorba și despre atașament, doliu și ce înseamnă să fii… uman. Încă un film cu propria lui poezie unde, din nou, mi se pare că s-a adăugat o dimensiune binevenită povestirii de pe hârtie. One more match made in heaven în ceea ce privește adaptarea unei povestiri.

Aici un robot cu A.I., Yang, e creat cu scopul de a fi companion, un frate mai mare pentru o fetiță adoptată. Un plus mare pe care îl are filmul e că ne oferă mai multe insights despre Yang, viața lui și modul lui de funcționare și asta face și mai emoționantă povestea. A little gem of a movie.

“How little I truly know about this world.”

The Adjustment Bureau (2011) - Adjustment Team de Philip K. Dick (1954)

Un alt film pe care îl revăd cu plăcere de fiecare dată. Filmul e o poveste de dragoste, la suprafață, în schimb povestirea e despre altceva, ceva la o scară mai mare decât povestea a doi oameni. Însă esența e aceeași, la fel și modul de funcționare. E o poveste despre ce ți-a fost scris (sau nu), despre destin, despre realitatea din spatele realității noastre, arhitecții ei și, bineînțeles, despre liberul arbitru. Mi se par fascinante poveștile de genul acesta.

Când mă uit la anul în care a fost scrisă povestirea îmi dă un pic cu eroare. Îmi place să pun poveștile în contextul în care au fost scrise, să îmi imaginez cadrul istoric în care au apărut. Ce minte și imaginație a avut omul ăsta. Poate și un pic de dar al previziunii?

“Most people live life on the path we set for them, too afraid to explore any other.”

Little Fish (2020) - Little Fish de Aja Gabel (2011)

Apropo de context, filmul acesta trebuia să se lanseze în primăvara lui 2020 cu un subiect very close to home and that period of time, când privești în urmă. Cadrul poveștii e că se petrece o pandemie care afectează memoria. Treptat oamenilor li se șterge din minte ce au trăit până atunci. Imaginează-ți implicațiile. Apoi pune-le în contextul unui cuplu de îndrăgostiți și pregătește-te pentru emotional damage.

Aici mi-ar fi plăcut să văd filmul întâi ca să mă pot scufunda total în atmosfera filmului în loc să stau cu radarul pe care elemente au fost în povestire și care nu. Dar actorii joacă bine, au chimie și atmosfera e bine calibrată.

“One day we won’t be strangers to each other. We’ll only be new.”

Minority Report (2002) - The Minority Report de Philip K. Dick (1956)

SF speculativ packed with action și cu o premiză cu mult potențial: cum ar fi dacă am ști despre infracțiuni, mai ales despre crime, înainte să se întâmple. Și nu numai că se află despre ele, ci oamenii sunt închiși direct, fără explicații și alternative. Intervine sigur și discuția legitimității unei astfel de proceduri și mai ales discuția despre liberul arbitru care se strecoară eficient în poveste odată ce și personajul principal cade victima sistemului Precrime, de detecție timpurie a infracțiunilor.

Filmul e schimbat față de povestire, avea nevoie să ocupe mai mult timp, dar esențialul e acolo și încă e thrilling. Încă o poveste în sacul fascinantei dezbateri despre determinism vs. liber arbitru.

Predestination (2014) - “—All You Zombies—” de Robert A. Heinlein (1959)

Și aici își are loc dezbaterea menționată mai sus, dar în alt context.

De data asta, Robert A. Heinlein meșterește o povestire catchy și încurcată despre care nu o să spun mai multe pentru că aș da spoiler masiv. Din nou o adaptare fidelă, uneori poate prea on the nose, e posibil să te prinzi de deznodământ mai devreme decât ți-ai dori (dacă ai nasul antrenat). Aș fi preferat și aici să văd filmul întâi și apoi să citesc povestirea pentru că așa, știind exact cum se desfășoară povestea (filmul fiind aproape beat by beat după sursă, uneori chiar și cu aceleași replici de dialog), am fost atentă doar la mecanica ei și cum au transferat-o în mediul vizual.

Titlul povestirii, sursei, e luat chiar din finalul ei și nu pot zice că am înțeles exact la ce face referire. Poate vă prindeți voi după ce o citiți.

“I know where I came from—but where did all you zombies come from?”

✨ Bonus

Primești și tu și primesc și eu o lună gratuit pe MUBI, o platformă cu filme vechi și noi, pe care nu le prea găsești altundeva, atent selecționate, dacă accesezi link-ul acesta: MUBI.

Dacă dorești să îți faci cont pe VOXA, aplicație cu audiobooks și e-books în limba română și engleză, de pe link-ul acesta, primesc și eu o lună gratuit.

Hai să continuăm conversația în comentarii sau mesaje. See you next time!