PGM #31

Yapping about plăcerea pentru citit, școală și literatura română scrisă de femei (din trecut)

“When, however, one reads of a witch being ducked, of a woman possessed by devils, of a wise woman selling herbs, or even of a very remarkable man who had a mother, then I think we are on the track of a lost novelist, a suppressed poet, of some mute and inglorious Jane Austen, some Emily Bronte who dashed her brains out on the moor or mopped and mowed about the highways crazed with the torture that her gift had put her to. Indeed, I would venture to guess that Anon, who wrote so many poems without signing them, was often a woman.”
― Virginia Woolf, A Room of One’s Own

Eu am avut norocul și privilegiul să fiu înconjurată de cărți și de o familie care citea constant. De asemenea, am citit tot ce am dorit și ce mi-a fost accesibil într-o perioadă încă fără comenzi online, dar cu multiple librării în oraș.

Așa că nu am avut oroare de citit la modul general, ba chiar mai pierdeam noțiunea timpului cu o carte sau alta. De aceea când m-am lovit de obligativitatea de a parcurge anumite cărți în perioada liceului, deși majoritatea nu m-au prins mai deloc, totuși asta nu m-a îndepărtat de citit pentru că aveam cu ce să îmi înec amarul. N-am excelat la limba română conform criteriilor din a doua jumătate a anilor 2000, nu-mi plăcea deloc să fac analize și comentarii după barem, dar n-aveam de ales, făceam atât cât era necesar ca să bifez cerințele, nu scriam nici mai mult nici mai puțin.

Nu cred că mi-am pus atunci întrebări dacă ar fi sau nu, în literatura română, cărți care să mă acapareze mai tare sau alte moduri de a discuta operele predate la clasă pe lângă opinia cuiva despre ce a vrut să zică autorul. Fiind profil real, țin minte că focusul era cam pe ce se cerea la BAC.

Dar în rest citeam ce doream și mă orientam după curiozitate sau ce era popular prin mainstream media atât cât aveam acces la ea la începuturile internetului acasă.

Întâmplarea dar și esențiala curiozitate m-au dus pe calea descoperirii scriitoarelor din perioada (aproximativ) interbelică și am început de anul trecut să documentez asta pe blog. Mie îmi și place, când mă atrage un subiect, să tot stau să sap și să mă documentez.

Pentru că după ce am citit Între zi și noapte de Henriette Yvonne Stahl, scriitoare interbelică de care nu mai auzisem până atunci, m-am gândit ce scriitoare i-au fost contemporane, m-am ajutat de internet să îmi fac o listă cu nume și mai apoi să le caut prin anticariate. Momentan am discutat 5 cărți de la 5 scriitoare diferite și toate au fost surprinzătoare: Henriette Yvonne Stahl, Profira Sadoveanu, Anișoara Odeanu, Cella Serghi și Lucia Demetrius. Măcar două de aici ar putea lejer intra în bibliografia de liceu: Stahl și Serghi, prin cât de bogate le sunt cărțile în tematici relevante și azi și cred că ar și fi pe gustul adolescenților.

Sigur că acum la 30+ ani percep altfel moștenirea asta literară și ca cititor activ îi percep altfel importanța. Dar faptul că pentru noi literatura română din școala e ceva care la nivel perceptiv e atât de prăfuită ca o casă bântuită, e păcat. Literatura universală din trecut are marketing mai bun. Și coperți mai frumoase.

În plus, ținând în afară scriitoarele, în contextul în care am avea ce studia și discuta, se oferă o perspectivă nedrept de incompletă pentru nevoia de culturalizare despre care tot vorbim. Nu cred că te poți considera învățat, cultivat și în cunoștință de cauză, chiar și la modul general, dacă tu excluzi scriitoarele și mai ales contextul din cauza căruia ele nu au fost la fel de prolifice și la fel de luate în serios ca scriitorii perioadelor corespunzătoare. Cred că am avea de beneficiat și de o discuție ca cea pe care o abordează Virginia Woolf în O cameră doar a ei, despre condițiile prielnice cuiva pentru a avea o carieră ca scriitor.

Vă încurajez să le căutați cărțile mai ales dacă ați rămas cu groază de citit literatura română după liceu. S-ar putea să fiți surprinși.

Mi-ar plăcea ca la un moment dat o editură să aibă avântul și resursele necesare să scoată o colecție din-aceea hardback cu coperți frumoase doar cu cărți scrise de femei ca să le putem citi și (re)așeza frumos în bibliotecile noastre, așa cum le prețuim pe cele din literatura universală.

Am vrut să închei anul cu o readucere în discuție a acestui subiect pentru că any occasion is a good occasion ca să mai schimbăm puțin percepția despre ceea ce e literatura română. Simt că într-un fel răzbun neplăcerile experimentate în liceu în studiul literaturii române. Eu știu sigur că o să mai tot povestesc și o să mai citesc pentru că mai am scriitoare din trecut pe listă.

Mă bucur să văd că se discută public despre bibliografia de liceu pentru limba română, poate la un moment dat se va mai și adapta nevoilor generației de acum și va fi mai cuprinzătoare în ceea ce privește întreaga literatură română.

Mi se pare superb (de la depărtare văzut, pentru că nu am fost la București să văd) și ceea ce s-a făcut cu expoziția Orașul scriitoarelor de la MNLR despre scriitoarele din interbelic. Din câte țin minte, expoziția a devenit permanentă. Sper să tot fie readuse în atenția publicului. De exemplu, recent, editura Alice Books a reeditat memoriile Cellei Serghi care mă așteaptă și pe mine în bibliotecă.

Sunt curioasă dacă voi ați citit cărți scrise de autoare din trecut sau dacă v-am stârnit interesul.

✨ Bonus

Primești și tu și primesc și eu o lună gratuit pe MUBI, o platformă cu filme vechi și noi, pe care nu le prea găsești altundeva, atent selecționate, dacă accesezi link-ul acesta: MUBI.

Dacă dorești să îți faci cont pe VOXA, aplicație cu audiobooks și e-books în limba română și engleză, de pe link-ul acesta, primesc și eu o lună gratuit.

Hai să continuăm conversația în comentarii sau mesaje. See you next time!