PGM #33
O doză de culoare pentru acest ianuarie în full winter mode
Vorbeam cu o prietenă în noiembrie despre cum se simt lunile de iarnă, în special luna ianuarie care, mai ales în contrast cu o lună decembrie plină de holiday cheer, e gri și întunecată. Apoi am observat că au intrat pe Mubi câteva dintre filmele lui Jacques Demy, unul dintre cei mai cunoscuți regizori și scenariști francezi ai unei perioade rămase în istoria cinematografiei: noul val francez.
Nu vreau să mă dau mare cunoscătoare pentru că nu sunt, dar când am văzut filmele lui pe Mubi am știut despre ce o să fac un articol pe Substack în ianuarie și o să vă povestesc cum am ajuns aici, de la ce m-am luat, ca să înțelegeți ce obsesii am. E probabil mai interesant așa decât să îi redau pagina de wikipedia. La fel o să abordez și filmele.
Surpriză, surpriză totul a pornit de la La La Land. Când am văzut filmul nu am știut cât de mult e inspirat de musical-uri din trecut și ce omagiu frumos e de fapt, pe lângă povestea absolut superbă care mie mi-e cuibărită în suflet forever.
Chiar Damien Chazelle, regizorul și scenaristul filmului, a declarat că una dintre marile lui surse de inspirație a fost filmul Les parapluies de Cherbourg/The umbrellas of Cherbourg al lui Jacques Demy. Bineînțeles, când am descoperit informația asta a fost musai să văd filmul. Am avut norocul să și prind o proiecție în cinema. A fost minunat. Se vede clar omagiul, până și povestea are câteva puncte în comun și e fain de observat cum Chazelle și-a pus amprenta, dar i-a și făcut cinste lui Demy.
Trei dintre filmele pe care le-am văzut eu pe Mubi pun mare accent pe culoare și e minunat că au fost restaurate ca să le putem vedeam 60 de ani mai târziu în toată splendoarea lor.
Așadar, vă propun un posibil leac la o potențială tristețe de ianuarie și la un dor de luminițele și decorul magic de Crăciun. Poate vă descoperiți noi favorite.
Un lucru, doar, o să las aici de pe wikipedia pentru că… same, Kurt, same:
Kurt Vonnegut was a huge fan of Les Parapluies, writing in private correspondence: "I saw The Umbrellas of Cherbourg, which I took very hard. To an unmoored, middle-aged man like myself, it was heart-breaking. That's all right. I like to have my heart broken."
La baie des anges/Bay of angels (1963)
Ok, primul film e alb negru, dar vreau neapărat să vi-l recomand pentru plot. Nu mă așteptam la o poveste despre dependența de jocuri de noroc și la cât de bine a pus punctul pe i. În plus, mi-au atras atenția ținutele actriței din rolul principal și am văzut că au fost făcute de Pierre Cardin. They look so stilish and amazing chiar și în alb-negru.
Jean Fournier: You gamble to make money.
Jackie Demaistre: Not at all. I don’t like money. You see what I do with it when I have it. If I loved money I wouldn’t squander it. What I love about gambling is this idiotic life of luxury and poverty. And also the mystery - the mystery of numbers and chance. I’ve often wondered whether God rules over numbers.
Les parapluies de Cherbourg/The umbrellas of Cherbourg (1964)
Probabil cel mai cunoscut și apreciat dintre cele patru. Dacă ați văzut La la land știți ce să vă așteptați și de la poveste, e la fel de bittersweet. Dar avertisment major aici că tot dialogul e cântat (însă fără momente spectacol în care toată lumea dansează) și s-ar putea să vă ia câteva minute să vă obișnuiți. Dar eu zic că merită din plin experiența. Apreciez ce a făcut Jacques Demy aici cu povestea, cum a ales să o dirijeze fără să îi ofere un Hollywood-type happy ending, ci un final realist.
Geneviève Emery: Mother, he’s leaving. He’ll be away for two years. I can’t live without him. I’ll die.
Madame Emery: Stop crying. Look at me. People only die of love in movies.
Les demoiselles de Rochefort/The young girls of Rochefort (1967)
Aici avem parte de musical-ul mai american, cu multe momente tip spectacol, de aceea mi se pare că acesta se pretează bine și pentru scenă. E mai idealist ca poveste, și mai simplu ca plot, dar totuși de efect, mai ales finalul. Eu m-am surprins zâmbind larg la multe dintre momentele muzicale, acesta fiind un film mult mai optimist decât Umbrellas, unde romantismul idealist e în prim plan. Cred că am și ochit o scenă care a fost inspirație pentru momentul de început de la piesa Someone in the crowd din La la land. Fun fact: în rolurile principale și pe afiș sunt două surori (și) din realitate: Catherine Deneuve și Françoise Dorléac.
Maxence: I must steer clear of dreary bourgeoisie art, I must be avant-garde and paint what’s in my heart.
Peau d’âne/Donkey skin (1970)
A treia colaborare a lui Demy cu Catherine Deneuve de a cărei participare aici am citit că a depins finanțarea filmului și deci producția. Jacques Demy adaptează într-un mod neașteptat (pentru mine) basmul (cu același nume) de Charles Perrault. Nu vă zic de ce e neașteptat ca să descoperiți voi, mai ales finalul. Are o abordare nonconformistă care m-a surprins. Set design-ul și costumele sunt minunate din nou, te țin cu succes în iluzia basmului.
Le prince charmant: We’ll do all that is forbidden.
În acest moment toate cele patru filme se pot vedea pe platforma Mubi. Vă las link mai jos.
✨ Bonus
Primești și tu și primesc și eu o lună gratuit pe MUBI, o platformă cu filme vechi și noi, pe care nu le prea găsești altundeva, atent selecționate, dacă accesezi link-ul acesta: MUBI.
Dacă dorești să îți faci cont pe VOXA, aplicație cu audiobooks și e-books în limba română și engleză, de pe link-ul acesta, primesc și eu o lună gratuit.
Hai să continuăm conversația în comentarii sau mesaje. See you next time!
